Tu șlefuitor de cuvinte



Nețărmurită tristețe
hălăduind ca un olandez rătăcitor
pe un ocean fără graniță....

amintirea ta a devenit o ființă
fără sfârșit lunecând lunecând
prin acest tunel prin această prăpastie
care sunt...
și mâinile tale firave rădăcini
firave ghiare de pasăre rănită
nu se pot agăța de nimic
!cât de netezi sunt pereții eternitpții!
zbori....zbori...în cercuri largi
din ce în ce mai largi
ca o săgeată și ca o pasăre
ca o pasăre purtată de o săgeată
într-un zbor încremenit în
privirea dilatată a vânătorului....și
mâinile mâinile tale care nu se mai
pot prinde de nimic...și
visul tău clădit cu migală
între rădăcinile teiului...

!Cezar tu șlefuitor de cuvinte
atâta ai năzuit să devii o lentilă
prin care să privim
eternitatea...