cât de cumplite
sunt lucrurile astea
coada ochiului
privindu-mă pe după colțul casei
sforăitul blând
ai adormit pe spate
un cot să te întorci
pâinea uitată afară pe masă
acum e uscată
pâinea nu se aruncă
zicea bunicu’
așa că o rod religios
computerul tău
s-a închis singur
absent
în lumea lui
eu citesc
absentă în lumea mea
tu sforăi pe covor
degeaba coatele
în lumea visului
nu pare a fi coșmar
hai dormi
o să termin vinul
o să mă întind pe covor
o să adorm
târându-mă
ca o râmă
spre căldura ta