am încercat să evit nenorocirea

în urechi mi-am lăsat să crească
o barieră de corali
ce se hrănește
cu sunete melodioase

buzele ghilotine bine unse
ce schilodesc mărturisiri fatale
le-am străjuit cu turnuri crenelate
în care noaptea licăresc gorgone

ochii rulete la care irisul își joacă nemurirea
alegînd schizofrenic între roșu și negru
sau unu și infinit
i-am sigilat cu pînze de păianjen

degeaba m-am străduit
pentru că într-o dimineață
inima despre care credeam că este
o doamnă scorțoasă cu lornion de abanos
mi-a intrat nepoftită în atrium

era ca într-o poveste în care
un taumaturg venit de niciunde
te silește să bei
acel amestec azuriu de falern scorțișoară smirnă
semințe de rodii pisate și flori de nu-mă-uita

apoi