mi-ating obrajii flori și frunze
în mine e-un amestec de primăveri și toamnă
câinele umbrei sfidând asfințitul
frânge de pământ unghiul târâitorilor de armă

câți ani au trecut de când ultimul dascăl
mi-a lăudat scrisul ușor înclinat
câte pagini îmbibate cu versuri
m-au ținut departe de pat

cine-i bolnavul care duce pe picioare
un suflet închis într-un coș de gunoi
se răsucesc în ploaie flori și frunze
și aerul parcă ar fi din noroi

urme de mâini rămân pe ferestre
în spatele lor copiii privesc
străinul ce trece pe străzi purtând nume
de sfinți ce au scris în grai omenesc