când stăm de vorbă ca oamenii
eu sunt o ciută mă uit la tine
și mi-e limpede
că pe măsură ce mă izbesc
de porțile tale bine lăcuite
în spatele meu se înnoadă
câteva dorințe mici femei
au căluș în gură și devin atât
de elastice încât pe ele sar
plini de bucurie
dracii

ceea ce crezi tu că fălfâie pe umăr
când zâmbesc vertical
nu e aripa

de-aș ști să fac o fereastră în zid
ne-am scuipa amândoi inimile pe gură
le-am privi fericiți umezi și goi
cum se iubesc în afara noastră

pe furiș m-ai trage de mână prin oglindă
nasturele minții ar atârna pe ață
ar cădea la semnalul nostru
lăsând zorii cu sânii speriați
în rouă

eu nu fac însă nimic altceva decât
să înmoi un deget în ochiul tău

să-ți iau temperatura
pe unghii