Cuvânt unui participant la parada gay-fest



Prea luminate omule frumos,

Oricât ai fi de rău și păcătos,

Oricât ai fi departe de vreun bine,

Eu, frate, sunt mai păcătos ca tine….



Să cântărim, întreaga viață, oare,

Al cui păcat, este mai crud, și mare?

Mai înainte de a-ți pune-n tas

Căderea, cu căderea-mi am rămas –



E vina noastră mai presus de noi,

Doi muritori ai vinei de apoi,

Din care facem semne către iad:

Ai grijă, Doamne, de acei ce cad!



Și de încerc un pic să mă ridic

Din scârboșenia propriului nimic,

Nu e să intru-n Rai, eu, o rușine,

Ci să-ți pui talpa, dragul meu, pe mine –



Și-așa, călcând pe mine, câte-un pas

S-atârne vina ta pe al meu tas,

Și de-am făcut în viața mea, vreun bine,

Să ușureze sufletul din tine –



Astfel, în două lumi, străluminați

De-același suflet - poate, suntem frați…



9 mai 2008