trecea prin mine
fără a pune punct

........................................
castel de bețigașe
cînd eram mică îmi plăcea jocul ăsta
poate dacă iau gîndurile și le arunc în poală
voi reuși să le adun evitînd prăbușirea printre frici și leagăne știrbite

scuturate crengile nu-mi ascund ochii încărunțiți

lumea tot mai strîmtă
încăpățînarea de a-mi retrăi golurile
tu, ricoșînd mereu de pielea mea
ca un coșmar prost ales

caut printre rufe murdare
tricoul cu o fericire mai puțin uzată
cu el la gît voi putea fi o fata morgana credibilă