Păunii Domnului



Nu știu cum sunt alții, nu știu cum sunt unii,

Știu doar că alegeri, între dobitoace,

Azi, cu mare pompă, iarăși se vor face,

Candidați de seamă, fiind doar ei… păunii…



Glasul și-l încearcă, cozile, rotite,

Peste bolta vremii, saltă curcubee,

Pare că ne-așteaptă altă epopee,

Râuri de smântână, pajiști de clătite…



“Eu!” “Ba eu!” “Întâiul, eu sunt!” “Ce eroare,

Eu sunt Prea-Păunul Domnului, amabil!”

“Nu-i Păun ca mine!” “Sunt indispensabil!”

Þipă toți pe stradă, la televizoare!



“Eu sunt numai suflet!” “Eu sunt datorie!”

“Eu sunt slujitorul vostru cu mult șarm!”

Nu știu cum se face, în acest vacarm,

Unul nu-i, să zică: Doamne, slavă Þie!



Slavă Þie, Doamne, că ai fost bătutul,

Și batjocoritul, și scuipatul lumii,

Mai presus ca Tine, iată-ne… Păunii

Domnului ce rabdă voii noastre, cnutul –



Dar ei, prea frumoșii, prea edulcorații,

Din televizoare, scene, și panouri,

Strigă: “Eu!” și media, răsfirând ecouri,

Plouă cu baloane, dopuri, și ovații –



Morala



Nu știu cum sunt alții, nu știu cum sunt unii

Știu doar că alegeri, între dobitoace,

Azi, cum mare pompă, iarăși se vor face,

Dar nu pentru Domnul… pentru ei… Păunii…



13 mai 2008