Dragostea fără de moarte
Ce trăiește în orice noi
Ieși-va oare la lumina lumii?

Să fi trist nu e nimic nou
Căci noi suntem noi chiar triști
Ori lumea în acceptarea noastră nu stă.

Să stăm liniștiți pe steaua noastră
Că și ea ca și noi e singură
Iar lumina lunii ne scaldă picioarele
Cu atâta căldură

Cerul nu o să cadă peste sufletul meu
Pentru că sufletul meu e căzut din cer.

o, lună moartă .