pentru celelalte chestii există doctorii
diminețile agitate, stabilopozii abia zăriți
privesc câteva clipe portul și până mai târziu
când controlul e deținut de imagini
mă scufund

la urmă, sunt liniștit, mâinile
se întind noduroase și nimic nu se mai mișcă
iar întunericul e umed, larg, primitor
adorm în aceeași poziție după ce îmi pipăi picioarele
voi merge încă mulți ani, poate doar orașul vechi e mai strivit
de furie, de un vânt puternic ce bate printre coaste

convalscența este jumătate de nebunie
nu există legătură între trezire și somn
aproape de nisipul monstruos
dintre dimineață și seară

o linie a extremelor este și sternul, un mecanism
care pulsează lins de oraș
nu există altă legătură decât o percepție fizică
a dezastrului care-i ocrotește pe ceilalți
și pe mine mă roade

și revenirile la ce știu că înseamnă același stadiu
detașarea de implozia întâmplărilor grave
care vin ca oamenii și dau greutate
balanțelor