FIASCO

Măcar atît
dilatasem vraja…

Pînă cînd
amăgire expirată
am strîns pomul
Globurile în cutia cuvenită
una,două,douăzeci și două
din defunctul an
oseminte exacte
ale zilelor mai acătării
cumva
biete evadate
din hăul sterp
din ritmul schilav și hîd
..zdric-zdrac!..zdric-zdrac!..
al căsniciei tîrîtoare

În fine
anodină
și-o ultimă beteală
costelivă și tocită
iubirii năruite
tîrzie panglică de doliu