de câteva zile soarele nu mai trece
dacă te obișnuiești cu el
se așează pe câte un bloc apoi
trebuie să tragi cerul într-o parte să mai ajungă
ultima oară la marginea Bucureștiului de lângă mine era un câmp
acum sunt case pentru noi
la început
în fiecare dimineață plecam îmbrățișați acum
rătăcim mâinile
de parcă nu ne-am cunoscut niciodată

coborâm de pe trotuar și claxonăm iubirea
trece întotdeauna pe interzis nu suntem acolo
pentru că bate un clopot și avem sentimentul că facem ceva nepotrivit
când blocul din fața noastră s-a dat la o parte
o fată cu părul de cărămidă avea în mână un suflet
încerca să îl facă să zboare
așa
cum înalți un zmeu
omenii o priveau
doar o priveau
toți păreau o gaură prin care trece un înger
și de atunci mi-am spus că am să locuiesc
doar într-un copil

scările sunt mereu aceleași le număr și sar câte una câte două
simt emoțiile cum se rostogolesc cu ochii închiși