O lăcrimioară împarte surâsul
petalelor ce plutesc pe o icoană
și modifică imperceptibil agonia
vântului ce lovește a bradului coroană.

Albastrul împletit cu albul liliacului
vrea să pună respirația pe miresme
și așteaptă roșul pur al macului
în genunchi aproape de catapetesme.

Frigul mai vrea să muște o floare,
dar iubirea încălzește fără barem,
magnolia pare o turistă-ncântătoare
în buchetul de frumuseți pe care-l chem.


Lângă o urzică un lup pândește
un trist iepuraș sărind în iarba udă,
dar cerbul cetina de brad o privește
și un dor ne aduce încă o secundă.