Citește-mi nebunia în ochi, străine
și povestește-o mai departe
celor care alunecă lasciv din ieri în mâine,
înveșmântați în țolul iubirilor deșarte.

Asemeni ție, în ofrande cred și eu,
oferite trăirilor de neînțeles,
invocate din adâncul lui niciodată și mereu
răsar amorf și fără sens.

Citește-mi nebunia în ochi, străine,
îți dăruiesc povestea mea,
s-o porți tainic și adânc ascunsă-n tine,
dăruiește-o celui de-o va vrea.

Adună-mă și risipește-mă în vânt,
gonește-mă de vrei sa mă găsești,
aprinde-mă cu gestul tandru din cuvânt,
ucide-mă și naște-mă…
de vrei să mă citești.

E visul credincios, castelul meu de scrum,
la fel ca ieri este și azi, a fost și mâine,
de nu vrei să mă asculți ce-ți spun, atunci…
citește-mi nebunia-n ochi, străine.