merg cu tine
ca și când am fi două zale
îți explic că dragostea nu e doar o pilitură de fier
magnetul nu e un dumnezeu implacabil
îți arăt că dacă ai unghiile roase
nu înseamnă că se poate ghici în ele
și nici
drumul până la părinți nu este acul care peticește
o cuvertură veche

știi
pe întuneric trosnitul degetelor nu ajută la depistare
e redundant /și ușor îmi amestec degetele cu ale tale/

e posibil ca peștii ce sar prin apă să știe
de drumul soarelui pe bolta cerească
îl reproduc după putința lor

nu e o regulă să ai ochii închiși
ca să fii mort
hai ne tragem deci lucrurile până aproape de vârful nasului

iubirea e stridentă pentru cei ce nu o au
e ca un claxon în plină noapte

îți spun toate astea
și încă multe altele
în timp ce pășim pe marginea tăioasă de lamă
a lunii
semănăm cu doi acrobați
pe un afiș de circ