Prier

Afară, acum,
În grădină, pe drum,
Se consumă un vis:
Ninge bizar,
Radical, circular,
Cu flori de cais.
Cristalele cad
Cu lucire de jad
Peste inimi fierbinți
Și tâmple cuminți.
Istoricii pruni,
Zugrăviți în albe culori,
Par bastoane de lux
Pentru nevăzători ...
Cireșii, ciudați,
Peste pământ aplecați,
Șoapta tăcerii ascultă,
Cu flori pudrate și dese –
Sunt buchete de nuntă
Pentru sfinte mirese.
Creatoare, grădina,
Absolvită de iarnă și ger,
Trasată cu compas și echer,
Mai naște un cer
De flori și mister,
ÃŽn luna lui Prier.