Fanar cu brațe de cleștar



Am coborât adânc în noapte
Cu gândul înmuiat de șoapte
Orașul cald e plin de fete
Nu am un sfanÈ› - nu am regrete
E timpul să mă las de sâni purtat
Să mă cufund în sexul lor sfruntat
Să nu țin seama de ghioc
De zvonuri negre din talcioc
Căldura îmi zidește mădularul
Amușinând avid fanarul
Ochi verzi mă cheamă cu clipiri roșcate
Brunetele mă ling cu sârg pe spate
De nasturi fire blonde cu teamă se agață
Îmbujorându-mi glasul – plesnind firul de ață
Simt cum din tălpi focul mocnit
Pătrunde-ncet prin vene – și aerul pleznit
Cu fese rotunjite de palme asudate
Imploră clipele fecunde cu miros de porțelan
Să rupă piatra arsă - iar peștii să respire –n șir indian
Delirul provocat de muzica sefardă
Îmi bate încă-n tâmple cu voce de petardă
Iar nările-nflorite cu reflexe casse noissete
Sorb din prea-plinul vuiet de aprig zaiafet