amintire-n toiul nopții


adu-ți aminte, eu te rog
de clipele ce le-am trăit,
de nopțile ce le-am dorit,
de vremea când totu era un joc,

de vidul dintre mine și tine,
de mine, de eu și de tine.
toată ziua alergam,
prin a ta minte eu eram.

adesea,piedici îmi puneai,
iar eu cădeam, tu mă rupeai!
una cu gândul tău eu deveneam
ploi de lacrimi în minte-ți făceam.

din când în când, ochi-ți curgeau,
bălți de lacrimi din gându iți ieșeau,
pe obraji se prelingeau,
pe fruntea-mi ele picurau,
doamne cât vreau să le beau!


așa stăteau ei doi,
într-o seară cu nori goi,
de gânduri, de lacrimi și de stele
de toate amintirile cele.

ei raza dimineții așteptau,
în zări îndepartate tot sperau.
gânduri să le lumineze,
roua pe ei să-i vegheze.
și nu știau că doar visau,
căci numai noaptea existau.