Echinocțiu de primăvară

(Pentru că așa de mult a iubit Dumnezeu lumea, că...)


Ne adunăm cu toți la masă
Cu gânduri limpezite de tăcere.
Cuvintele-au pierit demult, uitate,
Dar a rămas Cuvântul peste toate.

Cu capete plecate,
La ceas de rugăciune,
Sfioși primim potirul
Cu prima-nchinăciune.

Lumina ne-mpresoară și ne cere
Ofranda Soarelui de mâine
Senini să o aducem
Ca pe-o mângâiere.


Miroase-a pâine caldă, a... nedurere.
E timpul pentru Înviere!


Bătrâne orologiu,
Tu ai uitat să bați:
Secundele-ți-s oprite
Căci timpul a-mpietrit.

De sus veghează Luna
În sfeșnicu-i de-argint,
Când Noaptea-și strigă Ziua
În cercul poleit.