Pulbere de ploaie


urme de ploaie îmi lasă pașii pe nisipul încă fierbinte,
măcinat de grijile miilor de ani.
mă înfior cu ploaia, mă înfioară vântul.
valul greu în mal se sparge, și-mi oferă,
sărutându-mi pașii cu perlata-i spumă, alt fior.
caldă-i ploaia, rece-i valul ca și vântul
cald nisipul, ca și gându-mi ce spre tine îl îndrept.

cerul știe, el mă aude
și-mi aruncă peste plajă, peste vise
aurora boreală.
mă cuprinde, mă înfășoară mă înfioară
verde albastru violet
ca mirosul mării, ca mirosul ploii, ca și ochii tăi

îmi plimb pașii, gândurile, zâmbetele, visele și anii
pe pulberea scoicilor măcinate încet
de grijile miilor de ani
și plouă, plouă, plouă
cerul face dragoste cu pământul
iubesc ploaia, iubesc vântul
iubesc totul ...și pe tine te iubesc