nu mai scriu poezii
când secundele-mi zboară
nărăvașe prin vintre -
roi flămând de furnici
rubinii -
adevarată e doar întâmplarea aceasta
limpede cum o apă unduind
sub deșerturi
în clarul ei ne vom boteza umbrele
și vom sorbi din potire vinul tăcerilor
și vom mirui tâmpla
mirărilor noastre
amin


*

mă ținea strâns în brațe
plouase
plânsesem
mă ținea strâns în brațe
clipa era un veșmânt
alb
de in

*
apoi
am aruncat toate oglinzile-n cer
dacă voi uita cine sunt
îi voi deschide cu buzele pumnul
ca pe o carte
scrisă-n cădere
de îngeri

*

nu mai scriu poezii
deschid venele morții ca pe niște ferestre
voi preface în ierburi vocalele
spun
și consoanele-n pietre
ca între hotarele timpului nostru să fie
paradisul celui de-al cincilea regn.