cu coatele goale
stau pe banca murdărită
de prea multe cărți de vise
îngreunate cu ilustrații alb negru.

cu privirea suspendată
privesc tricolorul
șifonat de atâtea generații
frânte în două. acum lăsate în urmă.

pauzele au trecut
și nu mai pot apăsa
cimentul din curtea școlii cu tenișii,
căci curtea nu mai e fără tine.