Te regăsesc în fulgul mic de nea
ce-n palma-mi ușor el se topește,
în strălucirea din fiecare stea
ce mie-mi regăsirea îmi șoptește.

Te regăsesc în valul-nspumat
ce nu se mai oprește din cântat,
iubirea-o chemi îndurerat,
iubirea care, pe tine te-a uitat.

Din susul munților, încet cobor,
pornind din nescat izvor;
prin foșnetul pădurii mă strecor,
oftând în șoaptă de-al iubirii dor.

Eu, vis al lunii din nopțile de vară,
tu, vis al speranțelor mele deșarte,
ne căutăm mereu în fiecare seară,
și trist e, că suntem tot mai departe.

Degeaba brațele-mi se-nalță
spre cer, spre soare sau spre lună,
și ruga-n lacrimi se încalță,
primesc doar spini ca drept cunună.