Te caut orbește prin fum de iubire efemeră...

Doar noi ne iubim pe cărări nedeslușite de imaginație
Prin aburi de fum, pe frunze uitate de-amor,
Ne împinge durerea și ne cheamă disperată speranța
Ne macină inimile țurțurii amețitori de dor...

Te caut din nou printre chipuri amare, distante,
Te vreau lângă mine limpezime de ape neclare
Găsește-mă azi și-ți promit din adânc măreția
Și cerul albastru, curcubeul scăldat în culoare.

Și astfel suspin încercând să-ți păstrez amintirea
O vie-ntâmplare, destinul ascuns în mister,
Și bâigui orbește prin iarnă așternută în suflet
Rămân cuprinzând între palme doar fum efemer...

Istrate Daniel Bogdan.

Pentru timpuri cand simteam ca pasesc pe note muzicale...pentru momente cand ma inveleam cu cuvinte...