Toamne


Privesc prin pâcla vremii... Ce toamne alcaline
Își flutură oțelul privirii peste mine!
Topit e-n ceață cerul sau e plecat departe,
În crâng se dau sentințe cu hotărâri de moarte.

Privesc prin pâcla vremii cum toamnele acide
Cu brume ard frunzișul pădurilor placide;
Mari focuri scânteiază pe tristele coline ...
Cad drumurile-n umbră și merg să se închine.

Privesc prin pâcla vremii galvanicele toamne;
În băi de-argint cufundă câmpiile profane.
Coboară lin și munții-n oceanul lung de frig ...
Sunt singur printre toamne și nu mai pot să strig.

Privesc prin pâcla vremii cum toamnele nervoase
Îmi sfâșie seninul visărilor frumoase,
Acoperă câmpia cu draperii de ploaie;
De-atâta umezeală, privirea se-ncovoaie.

Privesc prin pâcla vremii cum toamnele de toamne,
Galvanice, acide, nervoase, alcaline,
Aduc în suflet plânsul, regrete și suspine
Și, peste noi, mai multe tăceri înecep să toarne.