așezate în locuri cuvenite, tainice, unele stări gingașe
asemeni ramurilor portocalilor plini de muguri cu floare
neașteptat devin minuni, peste nopți magii, miracole
neasemuit de vii, trăirile gingășiei migrează.
deseori mușchii tresar din trupuri sleite și părăsite
decelați de-al divinului emisar, mucenic cuminte;
abisal îți cobori destinul din constelații cu stele
aducându-ți-l fragmentat în spatele viilor pleoape;
tenebrele morții, spaima din prima transă, ecuațiile
tâmpe din matematici special de cretine or geniale,
Elizeele Câmpii, noile minuni ale lumii și slute manechine,
enzimele nefermentate din strugurii unor vii pline
ies la o palidă lumină de după fumegânde ecrane;
umerii sunt încărcați cu duzini de desagi cu păcate,
bunătatea fără roade lăsată ca crudă deoparte,
embrionul din minte, cerebelul ca ochi pentru dinte
separă de groase ziduri iubire și ură, cactus de floare.
cuvinte așezate fără noimă, duhul țipă, s-agită, se zbate.