Eu sunt vrăjitorul cuvintelor,
cel care framânta silabele cu sângele lui.

Eu sunt vrăjitorul luminii,
cel care închide întunericul
în sâmburi de cireșe amare,
cel care adună ploile
în matca râurilor,
cel care seaca izvoarele lacrimilor
cu sărutări de soare.

Eu sunt vrăjitorul
care face cuvintele sa cânte
sub frunți înnegurate...

Te aștept pe tine ,
un menestrel de sub vechiul turn,
o umbră care se furișeaza pe lănga ziduri
căutând un om...

Sunt aici ducând cu mine
răni de dor,
ținănd în mână
fluturii albaștri ai nopții
în care ne atingem
doar sufletele.


Unde mă cauți ?
Sunt aici umblând cu tălpile goale
pe liniștea de mânăstire... așternută între noi.

Sunt aici să înțeleg
de ce se ivesc zorii atât de târziu.

Sunt aici să te învăț adevăruri
ascunse în semințe de mac.