sufletul răvășit pe poteci asudă
buze de piatră în fire seci
indolența din streșini
picură o pradă
și pare slută
cornuta


rânjetul din flămânda-i potecă
stârpește perfid orizontul
ucide cu suflet de fiere
esența din viață
arc de hienă
cornuta

dirijorul din muntele de lavă
săgeți otrăvite împroșcă
răpune bradul cel alb
pe drumul ce urcă
lovește perfid
cornută!