La mine-n suflet e furtună
Şi secetele crapă lutul
Că vin zapcii şi cer tributul
Pe bruma razelor de lună

Pe tot ce-a fost şi-ncă mai este
Îmi cere veşnic câte-o dare
Acel ce-a devenit mai mare
Peste cei mici ca-ntr-o poveste

Şi poezia mă destramă
De mâlul meu cotidian
Şi iar mă țese într-o tramă
De pe un alt meridian

Şi-o să ne-aducă resemnați
Pe coama unui val Bosforul
Şalupe cu-ncetinitorul
Ca altă dată pe pirați

La mine-n suflet bate vântul
Că ziduri mari se prăbuşesc
Şi pentru care-am să plătesc
Silabele zidind cuvântul