Aproape de buzele mele mormântul
Cu fața în sus limitez profundul
Dintre atâtea stări, la urmă nestare
E trist să-ncetezi să mai fii
Plin de drame și carne
Viermii macină din noi ca apa din maluri
Pe tâmple putregaiul viselor
Deasupra muzică, poezie, necomestibile falduri ce se rup
De colțuri de margini, de pudice valuri
In albii nătânge se prelinge uitarea
Nimeni nu-și va amintii ce-a fost întâmplarea
Pădure cu pântecul rupt
Căldarea de lemn a vremii ce dă în pârg
Tristețea din ploi încinge morminte
Aproape de buzele mele țărână , cuvinte topite
Sărutul prelung al morții durează o viață și nu îl ții minte
Aproape de buzele mele o plapumă caldă de stele
Cu fața în sus devin universul inimii mele
Deasupra lumii de viermi
Mărgele de stele
De ne-ar arăta nordul or sudul enigmei
Nu am mai fii obtuzi
Orice cerc a fost înainte un punct
In orice punct încape un mormânt
Pe orice buză apasă un deget
Indiferentă noapte în care nu preget să mă ascund
Orice tăcere îndeamnă la viață
Orice liniște vibrează
Si țipă muții și apa-n piuă
Si ziua care se îmbibă de nisipuri chioare
Si văile umplute de ninsoare
Si sfârcul țâței care doare
Si țipă toate către tot
Nimeni n-aude , nimeni nu moare,
Nimeni nu are întâmplător pe cineva din fiecare
Râuri de mâini trag odgonul luminii către mal
Un mal ca o mlaștină
Un mâl întărit pe perle, pe dinți
De pe umerii sărutați, săruturile tresaltă ca niște trese
Prin casa timpului
Caleașca ciudată a vieții
Se izbește de pietrele nopții eterne
Sărutul meu, sărutul tău, sărutul lor,
Cad ca niște atomi unul pe celălalt
Un clinamen bizar din care iese sânge
Apoi un vierme de mărar.