Aș vrea în viața mea să pot
Să trec peste orice mândrie,
Să fiu supusu’ vostru și apoi,
Să simt frumosul din iubire.

Să lupt pentru nimic ca voi,
S-am soarele ca mulțumire,
Să mă împac cu-a lumii nevoi,
Să râd, să uit, să plâng fără uimire.

Să văd singurătatea-n palme
Să nu o simt atât de-aproape,
Amurgul să îl văd zâmbind,
Să nu mă-ntreb de ce murim.

Si toate când văd că au sfârșit,
Să cred că lumea-i infinit.
Să nu mă sperii de lumină,
De întuneric sau de vina
Ce-o portă adânc sufletul meu.
Fără să spună că i-e greu,
Fără un strigăt de durere
Și fără lacrimi în tăcere.