Pasi ai scolii vietii, ma conduc la banca ta,
Ma lasi sa-ti stau alaturi, dar pleci de langa ea,
Dansand, revii in graba, intr-un loc necunoscut,
Aici stateam odata, in vremuri de demult.

Un sunet e destul, e cel mai dulce glas,
Am vocea ta in minte, ma invita la un vals,
Plutim impreuna, ma patrunzi cu ochii tai,
Si ma-apropii sa-mi auzi, ale inimii batai.

Trec zile, luni si ani, pana tu le intelegi
Ritmul lor alert, te indeamna sa ma-nneci,
Si visele se sting, cand ochii se deschid
Vad teama de-a strica, ceea ce am cladit.

Mai trec veacuri si nu vad, in ochii tai speranta,
Stai in fata cu spatele, parca-mi semeni ignoranta
In suflet, nu stiu, daca tu ma mai porti,
Ar trebui sa fiu sigur, asta-mi spun toti.

Cu emotii si iluzii, mai trecem peste un prag,
Despartindu-ne de ceilalti, spui ca-ti sunt drag,
Ei pleaca rand, pe rand, nu stiu ce-i asteapta,
Ramanem doar noi singuri, pe ultima treapta.

Dupa trei generatii, din diferite constelatii,
Doua stele se unesc, si pe cer stralucesc.
Calatoresc impreuna, ajung pana la Luna,
Iar dimineata in zori de zi, sunt tot acolo, tu stii...