Castelul Peleș

Încep să plâng și eu castelul Peleș,
Că l-au vândut așa, pe o grămadă
De bani sau de erori. Și ca dovadă
Că prețul face, i-au mai pus un preș.

L-au tot negociat în țări străine,
Înstrăinând castelul de popor,
De truditori, de banii tuturor...
- Va fi un biet străin castelul, mâine!

Înstrăinați castelul de străini!
Lăsați-l pământean să redevină ...
Aud un plâns metalic în surdină -
Plâng după el constructorii români.

Se-acoperă castelul ca de ghețuri
De cei ce vin să-l pipăie, să-l vadă;
Se suprapun bancherii până-n stradă,
Să facă astăzi prețuri noi la prețuri.

Opriți vânzarea! Lumea vrea să vie
Să-l consoleze-n greaua încercare;
De-atâta preț, de-atâta estimare,
Castelul are astăzi insomnie ...

Lăsați castelu-n propria lui piele!
Va deveni peleg de-atâtea rele.