în toropeala zilei
nimic nu se mai leagă
doar o șoaptă redeschisă
dincolo de lanul învolburat al mării


peștii visului
zvâcnesc înfricoșați
în cuvele alb-negre ale somnului


din cer
monoton și trist
un cântec fără ecou



prin aerul indecis
amurgul se desface în semitonuri calde