Înfrățire

E-un fel de înfrățire eternă și curată
Această primăvară surprinsă în culori...
Coboară luna-n ramuri și soarele în flori,
Iar cerul e o navă de valuri răsturnată.

Sunt legile învinse în lumea din grădină;
Cu forță ne-nțeleasă țâșnesc în trunchiuri seve
Și crengile-nverzite par șiruri lungi de Eve
Născând lumini și muguri în liniștea velină...

S-aude ciripitul în vârf de rădăcină -
Străbate raza caldă atomii de noroi;
Perene revoluții florale sunt în toi,
Se scaldă în polenuri a stupului regină.

Coboară-acum lumina în margini de pământ
Și urcă-acum pământul spre marginea luminii...
Iar plugul e, în taină, doar prelungirea mâinii
Căutând luceferi tineri în malul lumii, sfânt.

Și-ntre lumini și brazde, stă omul, cu iubire,
Regenerat în taină de această înfrățire.