ea era frumoasă el purta un joben
aveau degetele lipite de degete
pluteau pe apă ca o dragoste de castori
mâna lui în mana ei rotindu-se
el avea ochii mari ea avea mereu timp
puneau semințe de alb în cuptor
deschideau fereastra ploaia ori vremea frumoasă umbrela lui lângă umbrela ei
mereu la fel
o noapte o zi
iubire

un timp

el era îndrăgostit ea era simplă
erau ca o pipăială pe întuneric și mereu o inimă de mim cu degetele lipite
cu degetele lipite
pluteau pe apă ca o dragoste de castori
o noapte o zi
iubire

un timp
erau două valuri
într-o mare de oameni să se desprindă