Amintire...


Aminteste-ti iara, cum a fost, si cum radeai
cand, prunc in mainile batranilor erai,
Aminteste-ti iar o iarna, vara, o primavara,
si o toamna,
In care-acum ploaia doar aduce,
vorbe dulci de-odinioara...

In timpul vesnic, ce ne naste si ne tot omoara,
In vechiul rit, al amintirii,
Cu zambetul de mama, precum cel al iubirii,
Gasesti acum, un gand, o amintire,
si-o vei pastra cu tine, ca pe-o vesnica comoara...

Ca si o frunza, ce cazand usor,
Alungata dintr-un plop, iti trezeste un fior,
Te simti singur, si ai vrea sa ratacesti in umbre,
In amintiri si-n vise,
in gandurile sfinte...

Ce mai pot sa fac ? Ma tot intreb...
Dar stiu, amintirea-mi este una, si nu pot sa o pierd,
Voi sti mereu sa caut in adancul inimii,
Aminteste-mi tu... Te rog...
Aminteste-mi frigul iernii.