deci

mă aflam în gaura aia de șobolani
care este stația de metrou
simțindu-mă șobolanul cel mai șobolan
umil și provincial
când
rotițele realității au început să se învârtă
din nou
să deruleze imaginile lent
și atunci am văzut cum scările rulante
coboară siluetele
una după alta
mai întîi
încălțări
genunchi
șolduri
mâini
piepturi
capete
de statui urbane
înțepenite
în posturi teatrale studiate perfect fotogenice

și m-am cutremurat
m-am simțit
ultimul șobolan
umil provincial
stricând reclama
glamurosului
oraÈ™