Nu-i de ajuns o singura hartie,
Tristetea sa o pot descrie,
O stare ce-i far d cuvinte
Ce trece dincolo de minte.

Nu-i de ajuns poate nici marea
Ce ar putea sa-nghita starea
Care ma chinuie mereu,
Iubindu-te pe tine devine tot mai greu.

Nu-i de ajuns nici chiar pamantul
Care din lacrimi imi cunoaste gandul
Ce adesea rupeau tacerea,
Plangand parca-i dadeam durerea.

Nu-i d ajuns nici infinitul
Sa limiteze ce simt eu,
Al suferintei gabaritul
Ce ma sufoca tot mai greu.

Nu-i d ajuns akum nimic
Pamantul pare tot mai mic,
Nici marea nu mai e cu mine;
Sa sufar poate-i cel mai bine .