Nu e nimic în neregulă cu lumea cu mine cu oamenii care aleg să privească în loc să vorbească
E o ordine pe care nu o percepem uneori
doar când aflu că am urechile clăpăuge pentru că așa le avea bunicu’
ori când semăn cu mama atunci când tai pâinea
și tot așa

Nu e niciun haos, nu e pierdut nimic din ceea ce va urma
luna pe care o văd
adesea este blândă și caldă
teii pe care-i miros
au crescut în ideea de parfum

locuiesc în spatele ochilor și al coastelor din care se vor rupe poate prunci

Mi-era dor de voi
și am ales să vă spun despre aer.