străzile ca niște amante satisfăcute se întind lasciv între noi
imagini decupate jumătate din palmele tale
jumătate din resturile de corduri ce-au udat rădăcinile
se succed clișeic
cu fiecare rotație
cu fiecare gând rătăcit pe sub scaune
axele se depărtează

spate în spate drumul și privirea
adulmecă mirosul pădurii
în hățișuri inima își pândește prada
năriile ghicesc libertatea ascunsă între ochii fiarelor
mă afund
aerul verde înfioară tâmplele
urmele coboară spre copacii cu resturi de pești între frunze
pe muchia pădurii
tălpile călătorilor înșirate pe sfoară