mugetul sângelui meu
prin țărână,
coboară-n sat.
în țintirim,
tainicele culori ale florilor
se închid.
mă îmbrățișează sufletul bunilor mei
de pe brațele crucilor.

lapte-
din flori
de iasomie,
din garofițe
și din
zbor de gărgărițe,
curge
din ugerul norilor.

căpițe de fân-pălăriile solomonarilor
împunse sunt
de
coarnele asfințitului.


pe cumpăna fântânii,
vara își lasă încetișor
poamele coapte.

buruieni și orăcăit în ciutură.
inorogii-risipitorilor de furtuni,
se întind pe prispă.

pacea din ceruri
coboară
în pâinea dospită.