Nectar

Vorbeam cu pietrele,
care imi transferau o parte din negativa lor entalpie,
necesara pastrarii unui ritm pulmonar constant,
ma jucam cu norii,
imbibati de proprii aburi laptosi
din atmosfera usor scandinava,
trimiteam e-mail-uri trunchiurilor de copaci,
ale caror inele de o concentricitate fara abateri
se ascundeau indiscretiei exterioare,
dadeam pase cu bolta cereasca,
\ineam de mina Tropicul Racului,
adormeam atirnat in cuierul selenar,
mustind intr-o entelehie fara comparatie.

Si zilele treceau,
influentate vizibil de o gratitudine nefireasca,
confundindu-se intre ele;
de fapt era una si aceeasi,
o fantastica zi pentru a te naste, a creste
si a trai fara nici un plan prestabilit,
intr-o gradina a Edenului contemporana
cu spiritul intregind nivelul senzorial
al unui ego nonplatonic.

Nu exista vreun happy-end,
sau vreun sfirsit mai putin fericit;
de fapt nimic nu poate exista in continuare,
decit o imaginatie care sa capaciteze moralul,
care la rindul lui sa puna pe roti masinaria umana;
si nu mai adaug nimic intr-o clipa de profunda
curatenie sufleteasca.