Azi mi-am pus inima la presat
Ca într-un ierbar
Nu ca s-o tocesc
Sau s-o pun la uscat
Ci ca să fac din ea o foaie
Pe care se poate scrie
Și citi
S-o regăsesc ca un clasor
Oridecâteori uit
Să-mi privesc ochiul în oglindă
Ca un ciob
Oricând îmi aduc aminte
Că am povești în suflet
Că fiecare rând e scris cu cerneală roșie
Alteori neagră
Sau chiar albastră.
Fiecare poveste are locul ei
Și cerneala ei
Si prin fiecare răzbate un dor
O rană sau un zâmbet
Și în fiecare sunt eu
Dezgolită
Lipită între o crispare
Și o zbatere
Între polul nord
Și polul absurd.
Am consfiscat nemărginirii
Un strop imperfecțiunii
Din mult prea multa vină
Fără regeret sau tăgadă
Astea n-au loc
Poveste doar poveste…
De dragul poveștii.