Călătoriile mele le fac la marginea
toporului; iau din lumina pe care o
răsfrânge exact cât să-mi netezesc ochii
sa-mi pot pune cărțile în ordinea lor de
la as la zeică.
Mi-e teamă să merg în ochiul tău făra
putere mi-e teamă să las atâtea lucruri
spuse, e un răspuns urât pe care îl am la
orice întrebare, nu se schimbă după
dușurile calde ale verii; îmi netezesc
culorile, ele îmi aduc sfârșitul,
dacă nu partida, ele îmi aduc sfârșitul.
Călătoriile mele încep în sânul dublu al
magului în care dorm de o viață- îmi
ascunde atâtea visuri, îmi pune deoparte
atâția bănuți pentru dulceața din urmă,
pentru coloanele de zahăr prin care o
sa zburăm, să nu mai rămână nimic
de luat lângă decât toporul.