În noaptea bătrână albită
de secundele grele,
Când ploaia e în tura de noapte
și plânge,
Eu stau și privesc la cadâne din sange,
Cum dansează prin cioburi de ploaie
și-mi plac.
Þigările plâng surd în scrumiera
Le las m-am saturat de prietenia lor.
Mă ridic și mai aprind o lumânare ,
Sentimentele de întuneric mă dor.
Pe stradă îngerii se întorc obosiți acasa
De la cheful bătrânei din margine de sat
Unul dintre ei imi face cu ochiul...
Poate femeia cu viața i-a imbătat.
Și plec de la geam ..
Mă așez în fotoliu.
Privesc lumînarea ,
Mă sting odată cu ea
Și mă trezesc dimineața devreme ,
Când ploaia din tura de noapte pleca.