Treierătorile
Au rămas scuturându-și brățările;
Din dovleacul acesta ceresc,
Tată sfânt,
Să îmi tai
Ca să cresc!
Mâine vin după rest.

Giruete
Gestionate-n pustiu de paiete,
De la rudă săracă la rudă,
Doar cratime-ndesate sub glugă.

Delirom,
E al tău acest nou velodrom?
Să te-nalț, să te urc pân' la cer,
Frate-al gurii, cu un înger de fier!

Un tronson îndesat pân' la buze,
Dintr-un soi de pospai archebuze,
Într-o zi, când visând te smintesc
Orbii toți cu bastonul ceresc.