Astăzi vând anii mei surzi la iubire;
Osul de pește din gât al copilăriei.
Dezmierdat de sforile zmeului soare
Ca din praștie plec
Înspre ziua de mâine-
Printre ai mei,
Popor fumegând pe culme
De la focul oaselor din piept.
Acolo unde mila
Alunecând ca pâinea din raft
Este extrasă din inima
Unui exclus din regatul fulgilor de nea
Ne-deprins cu iertările cernute,
Care a trăit toată viața
Dintr-o felie de cer unsă de rășina cedrilor.

Trag la edec de pleoape
Și genele se afundă în lacrimă
Ca niște vâsle subțiri.