au părăsit lumea pentru câmpuri mai albe
unul câte unul s-au scufundat în viscole verzi

brațele mele prea fragile să le cuprindă ultima suflare
neavând suficient frig în inima de copil

nerăbdătoare să cresc mai repede și să îi întâmpin
cu sânge rece precum cel al adulților

când se vor întoarce la mine
albind