m-am logat cu inima în sîrme la un divais ekageic
persoane importante mă suspectau de ceva minor
acolo între cifre și linii de du-te-vino
ei mi-au citit bătăliile pierdute

(alea cîștigate nu se citesc la spital)

verdictul a fost stress cu suflu sistolic
situația era cam sîsîită mă irita
mi-au recomandat mai puțini nervi și colesterol
că nu e nimic alarmant în cimitir
și că se poate trăi
cu așa ceva mult și bine

mă gîndeam că n-au săracii bani de uischi
și inventează boli sănătoase
ca să ne pipăie de-un bănuț cinstit

cu toate astea
timp de o lună am luat-o mai izi
era și în toiul verii aveam scuze la fix
urcam treptele blocului ca în reluare pe lună
și am început să mă văd mult mai des
cu farmacista

cred că inima mi-e singurul loc
căruia îi pot spune acasă dar uite
acasă cineva a intrat prin efracție
cînd mă întorc simt că un străin
cu intenții bolnave a fost pe aici
și a atins tot ce iubesc

știu că poate reveni oricînd
sunt la mîna lui acum
și el e de-al casei dar eu
sunt foarte calm și berbec

n-am decît să-mi iau farmacista
să vînd și să plec